Istoricul localităţii

Căpuşu Mare (în maghiară Nagykapus, în germană Grossthoren) este aflată pe raza teritoriului judeţulului Cluj, alcătuită din nouă localităţi.

 

Prima menţionare documentară a satului Căpuşu Mare este din 1282. În Evul Mediu a fost sat preponderent maghiar, aparţinând episcopatului ardelean, apoi domeniu latifundiar al Gilăului.
Căpuşu Mic, un sat vechi (atestat din anul 1219), aflat pe malul Căpuşului, este dominat de o veche biserică reformată. Altitudinea medie întâlnită în această localitate este de 500m. În sec. XIII aparţinea domeniului maghiar al episcopatului transilvan. Biserica Reformată-Calvină a fost ridicată în sec.XIII-XIV. Din anul 1391, Căpuşu Mic devine un sat cu populaţie mixta (maghiari şi români). Satul a aparţinut apoi domeniului funciar al familiei Gyeröffy din Dumbrava.

 

Căpuşu Mic are aproape 300 de case, cu o populaţie de aprox. 830 locuitori. Datorită fenomenului migraţiei populaţiei de la sat la oraş, media vârstei locuitorilor este cuprinsă între 50-55 de ani.
Asemenea Căpuşului Mic, şi satul Păniceni a aparţinut domeniului funciar al familiei Gyeröffy din Dumbrava.
Straja, sat întemeiat de unguri, a fost distrus în jurul anului 1600. Pentru vreme îndelungată a fost nelocuit, repopulat fiind cu români în jurul anului 1730.

Înapoi